nonsens

Am trait in zambetul unui copil ... era in fata mea si se uita cu ochi mari si negri mirat la mine ... Mi-a incoltit in minte intrebarea " de ce nu mai pot vedea lumea prin ochii unui copil?" Dar mi-a zambit .. si i-am zambit si eu .. si am ramas cu acelasi zambet o zi intreaga. Un zambet inocent care mi-a dat energie.

Dar .. in drum spre casa... am cautat ochii aceluiasi copil .. nu l-am gasit .. si am incercat sa caut un altul care sa imi ofere aceeasi energie...

O bunica mergea cu nepotul de mana ... si il certa .. i-am vazut lacrimile prelingandu-se pe obraji .. am vrut sa il iau de mana si sa stau de vorba cu el, chiar daca nu ma intelegea si se intreba cine sunt si mai ales ce vreau ... am facut-o dar de data asta s-a uitat la mine si si-a strans bunica de mana ferindu-se ... nu i-am vrut raul, nu am vrut decat sa smulg un zambet de pe chipul lui  sa ii ramana intiparit acolo .. sa uite de lacrimile care ii curgeau doar pentru ca e certat ... e DOAR un COPIL... 

Mi-as ineca amarul intr-un pahar de vin... dar nu mai are gust, m-as arunca in valurile marii .. dar nu ma mai spala de pacate, m-as urca pe un varf de munte sa simt bataia vantului cum sfasie din mine... dar nu mai pot ajunge in varf. Asa ca .. stau .. stau intr-un colt al camerei, cel mai intunecat si imi aduc trecutul in prezent, analizez toate lucrurile si ma intreb ce am facut gresit .. nu gasesc raspunsul ... Dar stau acolo.. si stau... sau .. zac... Incep sa caut cu coada ochiului un mica raza de lumina si in minte imi vine zambetul acelui copil... pe care nu-l mai recunosc, incerc sa imi dau seama daca a fost ceva efemer, as vrea sa ma agat de acel gest dar cand intorc capul dispare... 

A fost un vis... 

Un vis frumos, al meu, al lui, al celei careia ii spunea demult ... "voi fi aici" .. trebuie doar sa ma strigi!