As vrea sa iti pot povesti despre cel care a vrut sa iti ia locul, despre incercarile lui de a ma face sa rad, despre incercarile timide de a ma tine de mana, despre sarutul din fata scarii si despre chipul lui cand ma privea. Nu pot face asta, stiu ca nu te intereseaza si imi vei spune ca te bucuri pentru mine, ca asa este mai bine. Dar te-ai gandit vreo secunda la cum ma simt eu? La ce simt eu?
MI-E DOR DE TINE!
Mi-e dor de noi, cei care am fost, de clipele in care timpul nu a contat si nici banii .. nici macar problemele pe care le aveam amandoi. Mi-e dor sa pot vorbi cu tine orice, oricum, oricand; mi-e dor de discutiile interminabile ce tineau pana spre dimineata. Nu conta ca la ora 8 trebuia sa fiu in picioare, nu conta ca a doua zi trebuia sa fiu fresh.. erai acolo si era mult mai important.
N-am vrut sa imi scriu frustrarile aici, nu am vrut sa ma plang... dar asta fac si tot ce incerc este sa uit de tine, stiu par o liceeana la prima dragoste. Nu vreau sa ma cataloghezi, nu vreau sa ma pui in acelasi loc in care au fost femeile din viata ta. dar... mi-e dor de tine prieten drag!
Mi-e dor sa gasesc un umar pe care sa plang, mi-e dor sa pot spune cuiva tot ce am pe suflet, mi-e dor sa raspund la telefon si sa aud acel "alo"; acel "alo" care nu-i plictisit de mine, care ma indeamna sa vorbesc, care ma asculta.
Si ma uit in jur.. si nu vad decat o casa goala, un telefon care se incapataneaza sa taca!
Si cu toate astea .. iti multumesc ca ai facut parte din viata mea, iti multumesc ca ai stiut sa ma faci sa rad, iti multumesc ca m-ai facut sa uit de toate. ITI MULTUMESC ca ai existat ... demult... in viata mea!
M-am chinuit sa citesc sirul din dreapta; am avut rabdare sa iti inteleg mesajul ~Marcus.
RăspundețiȘtergere