Poezia unui anonim...

anonim:
 E-asa de trista asteptarea când stii c-astepti zadarnic!
Si-asa de trista e speranta când stii ca n-ai la ce spera...
Si-asa de jalnica-i chemarea când stii ca nu te poate-aude...

Si-asa de grea e resemnarea
Si-asa e chinul de amarnic,
Când tot astepti, astepti zadarnic
Si stii ca n-ai ce astepta...

Încât de s-ar gasi cuvinte
Sa-exprimi a tale simtaminte,
Sa poti asterne pe hârtie
Si suferinta,
Si durere,
Si lacrimile ce-n tacere
Le versi amar
Dar în zadar,
În asteptarea celui care
Nu vrea sa vie,
Nici sa scrie
Si nici sa stie
Ca tot astepti, astepti zadarnic ca sa vie...
anonim:
De s-ar gasi cuvinte, zic,
Sa poti asterne pe hârtie
Aceasta mare tragedie
Ce-unor-ar pare un nimic,
Atuncea s-ar misca si muntii,
Si stâncile s-ar sfarâma;
Si stelele din cer s-ar rupe,
Si-oceanele ar îngheta,
Si norii s-ar preface-n lacrimi,
Si toti vulcanii ar erupe,
Si lava lor ar arunca

Pe inimile reci ca gheata,
Pe sufletele împietrite
Si pe constiintele-ncarcate
De suferinti pricinuite,
De lacrimi,
Din nopti nedormite.

anonim:
Si s-ar misca întreaga lume!
La fel un rege ca tiganul...
Si ar lasa din mâna tocul
Acel ce scrie;
Si ciocanul
Acel ce bate;
Si taranul
Ar zvârli din mâini toporul,
Si mosorul,
Tesatorul,
Si-ar merge fiecare
Sa-si gaseasca acela care
Plânge, plânge si asteapta
-- Tot zadarnic ca sa vie
Acela ce nu vrea sa vie,
Acela ce nu vrea sa scrie,
Acela ce nu vrea sa stie
Ca s-ar putea ca înca astazi
Sa se desparta pe vecie.

M. : foarte frumos

anonim: 
http://www.youtube.com/watch?v=kGkLeDxPVPY&feature=related